vineri, 1 august 2014

Părinţi care îşi terorizează copii... voi cum aţi acţiona?

Blogul meu are sloganul „ridică-te şi vorbeşte”. Totuşi ieri am avut oroarea să asist la o scenă incredibilă care m-a făcut să îmi dau seama cât de ghinionişti sunt unii de a avea un start în viaţă marcat de părinţi manipulativi, proşti şi lipsiţi de afecţiune.


Ieri am fost la un curs de înot la bazinul Universităţii Tehnice. Când mă schimbam ăn vestiar, aud în cabina de schimb de lângă mine o discuţie între o mamă şi copii ei (un băieţel pe la 6 ani şi o fetiţă pe la 8, din câte am dedus). Mama îl lua la rost pe băieţel că azi a făcut doar 7 lungimi de bazin pe când data trecută făcuse 8. Îl acuza pe acesta că stătea în poveşti cu ceilalţi copii şi că era neatent, dar în curând acuzaţiile au sporit la dobitoc şi nesimţit. Apoi a început cu ameninţările: că de acum încolo nu o mai aduce la bazin decât pe sora lui şi pe el îl lasă singur singurel acasă, că nu îl ajută să se schimbe, că să tacă din gură dacă nu vrea să fie bătut cu cureaua, că o să cheme poliţia să îl ducă la închisoare... În acest timp, băieţelul a început să plângă cu hohote, şi o implora să îl mai aducă, fiindcă nu povestea cu nimeni şi nici nu o să povestească. Înfrânt, a zis că acasă o să se inchidă singur în cameră şi că nu o să vrea nici de mâncare. La ameninţările cu poliţia, a spus printre hohote că nu o crede pe mama lui că o să îl aresteze poliţia dar aceasta a insistat că e aşa. Mama, când l-a redus la lacrimi şi i-a distrus orice rezistenţă psihică, vine cu întrebarea: „mai vrei să vii la bazin?”. Băieţelul speriat a răspuns că da. Şi atunci mama l-a făcul să promită că nu va mai vorbi cu nimeni, că va face de fiecare dată mai mult ca data trecută, chiar dacă asta înseamnă să sară în apă înainte să îi facă semn instructorul.

Eu şi cred toată luma din jur nu ne credeam urechilor. Eu mă grăbeam să mă schimb să merg la ea şi să-i spun că nu-i normal ce îi face, că doar o psihopată şi-ar teroriza copii aşa. Oricine cine a încercat să facă sport măcar 2 zile consecutiv ştie că vor fi zile mai bune şi zile mai rele, în funcţie de complexitatea antrenamentului şi de starea noastră fizică şi psihică. În plus, sfatul de a intra în apă fără semnalul antrenorului, într-un bazin plin de copii de la 3 la 14 ani, e unul din cele mai proaste. Un moment de neatenţie şi copilul ei pe care îl împinge de la spate ca o maniacă se poate îneca.

Din păcate, cu o jumătate de minut înainte să ies din vestiar, cei 3 au părăsit complexul de nataţie. Îmi pare rău că nu am zis nimic, sau că nu mi-a venit ideea să o înregistrez. Din păcate nu e prima dată când am asistat la scene în care părinţii sau bunicii se poată tiranic cu copii lor în public, dar nu am ştiut niciodată cum să reacţionez. Voi ce aţi face, sau ce aţi făcut dacă v-aţi aflat vreodată într-o situaţie de genul?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu